L’Orto dei Frati Alcantarini

Ma tot gandesc sa pun in ordine cuvinte, senzatii, sa incropesc ceva care sa transmita cat de cat trairile pe care mi le inspira locurile astea. L’Orto dei Frati Alcantarini a fost ca un portal in timp. Relatia mea cu timpul a fost intotdeauna ciudata. Ceasul meu nu indica niciodata exact timpul prezent, in schimb acele indica mereu un timp istoric. Cadranul e intotdeauna intors spre un trecut nedefinit, iar fiecare pas intr-un spatiu compatibil cu timpul meu interior imi face ca inima sa tresalte.

Culmea, trec zilnic cu bicicleta pe langa unul din zidurile de piatra care inconjoara gradina (orto = gradina de zarzavat), chiar prin acelasi coridor acoperit construit de Cosimo III, Mare Duce de Medici (care, la 17 ani, a incetat sa zambeasca in public – din piosenie (?) ), pentru a-l conduce la mesa fara a fi vazut de sateni. Biserica si Villa Medicea (care acum e spital-penitenciar psihiatric :D) sunt in acelasi perimetru, iar parcul se intinde pe cateva hectare.

Calugarii alcantarini fusesera adusi din Spania de catre unul din Marii Duci de Medici. Erau o ramura a calugarilor franciscani fondata de un anume Pedro d’Alcantara prin sec. al XIV-lea. Gradinuta inca mai are un aer rustic, cu maslini piperniciti, ruinele unei mori care directiona apa pentru irigarea zarzavaturilor. Iar in cateva colturi ascunse, doua-trei capele in ruina, columbare.

image

Surpriza cea mai placuta, totusi, au fost frescele. Pentru niste capele atat de minuscule intr-o gradina de zarzavat, mi se par de-a dreptul luxoase, atat cat a ramas din ele.

image

image

image

A doua capela…

image

image

Prin zid, in departare, se poate vedea Prioria di San Lorenzo, constuita in 1203. Pe partea opusa a raului Arno, pe o colina geamana, se inalta odata castelul din Capraia.

image

La iesire, flacari albe, vegetale, palpaie deasupra solului…

image

In Ambrogiana, in constrast cu simplitatea gradinii, esti coplesit, in primul rand, de parfumul greu al ramurilor inflorite. Albe, galbene, purpurii. Pe cat e totul de parjolit vara sub soarele sub-tropical, pe atat de luxurianta e vegetatia in perioada asta.

image

image

Sub bolta de glicina, devin deja extatica. Parfumul e de-a dreptul sufocant, in mod placut.

image

Deasupra si dedesubt, valuri, valuri de petale violete, iar intre – aer imbibat de parfum in fermentare. Sunt ca pamantul inainte de potop, infasat in ape. Imi vine brusc in minte o imagine similara, devin za intre spatiu si timp – laitmotiv. Focsani, primavara lui 2011, aleea eroilor sovietici, bolta gotica de castani infloriti.

image

Sunt za intre spatiu si timp, elementul vegetal ma uneste pe mine din trecut cu cea din prezent si ma regasesc in aceasta clipa infima. Cum spunea Rilke: “ to go into yourself and see how deep
the place is from which your life flows.”

image

image

One thought on “L’Orto dei Frati Alcantarini

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s